Formarea profesională iniţială a ofiţerilor în activitate se realizează potrivit nevoilor Ministerului Apărării Naţionale.

Învăţământul universitar superior militar (de licenţă) formează:

- ofiţeri de comandă şi stat major, lideri de organizaţii militare;

- ofiţeri specialişti, experţi şi lideri de structuri expert (ofiţeri ingineri, medici şi farmacişti militari);

Studiile militare universitare de licenţă se organizează astfel:

a) învăţământ cu frecvenţă cu durata de 3 ani, corespunzător unui număr de 180 de credite de studii transferabile, finalizat cu acordarea diplomei de licenţă, a brevetului de ofiţer şi a gradului de sublocotenent;

b) învăţământ cu frecvenţă cu durata de 4 ani, corespunzător unui număr de 240 de credite de studii transferabile, finalizat cu acordarea diplomei de inginer, a brevetului de ofiţer şi a gradului de sublocotenent/aspirant;

c) învăţământ cu frecvenţă cu durata de 5 - 6 ani, corespunzător unui număr de 300, respectiv de 360 de credite de studii transferabile, cu acordarea gradului de sublocotenent şi a brevetului de ofiţer, la sfârşitul anului al IV-lea, şi a diplomei de absolvire, la finalul studiilor.

Planurile de învăţământ ale studiilor militare universitare de licenţă se proiectează în concordanţă cu prevederile legislaţiei naţionale şi cuprind, de regulă, următoarele module:

a) pregătire universitară, potrivit standardelor naţionale şi specifice;

b) pregătire militară generală şi tactică, pentru formarea deprinderilor necesare ducerii luptei;

c) pregătire militară de specialitate pentru iniţierea în domeniul armei sau al serviciului şi specialităţii militare;

d) stagii de practică în unităţi militare.

Studiile militare universitare de licenţă asigură:

a) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice fundamentale specifice specializării universitare, pregătirea militară de bază şi iniţierea în pregătirea militară de specialitate în domeniul armei sau al serviciului şi specialităţii militare;

b) formarea competenţelor de comandă şi de lider de structuri de la baza ierarhiei militare;

c) formarea competenţelor iniţiale de specialist militar, capabil să sintetizeze şi să interpreteze informaţiile la dispoziţie, să rezolve problemele de bază şi să evalueze rezultatele;

d) formarea competenţelor de comunicare, inclusiv într-o limbă străină, şi de utilizare a tehnologiilor informatice;

e) formarea competenţelor de educator şi de instructor, în spiritul normelor şi valorilor militare, naţionale şi universale;

f) formarea ca bun cetăţean care să cunoască şi să respecte valorile societăţii.

Instituţii militare de învăţământ superior

Sus